Mulți freelanceri români facturează firme din Germania, Olanda, Marea Britanie sau Statele Unite. Pentru TVA, asta schimbă aproape tot: factura se emite fără TVA, sumele nu intră în plafonul de 395.000 lei, dar apar obligații pe care un SRL sau un PFA cu clienți doar din România nu le are. Iată ce se aplică în 2026 pentru fiecare tip de client.
Regula de bază: TVA se plătește unde este clientul firmă
Pentru serviciile prestate către o firmă (B2B), locul prestării este țara în care este stabilit clientul (art. 278 alin. 2 din Codul fiscal). Serviciul nu se taxează în România, așa că pe factură nu apare TVA românesc. Pentru clienții din UE, TVA-ul îl calculează clientul în țara lui, prin taxare inversă.
Ce faci pentru fiecare tip de client
| Client | TVA pe factură | Mențiune pe factură | Cod special TVA (art. 317) | D390 | Intră în plafonul de 395.000 lei |
|---|---|---|---|---|---|
| Firmă din UE, cu cod de TVA valid | Nu | „Taxare inversă” | Da, înainte de prima factură | Da, lunar | Nu |
| Firmă din afara UE | Nu | Serviciu neimpozabil în România (art. 278 alin. 2) | Nu | Nu | Nu |
| Firmă din România | Doar dacă ești plătitor de TVA | Scutit conform art. 310, dacă nu ești plătitor | Nu | Nu | Da |
| Persoană fizică din UE | Doar dacă ești plătitor de TVA (de regulă) | Depinde de tipul serviciului | Nu | Nu | De regulă da |
Notă: Înainte de prima factură către o firmă din UE, verifică codul ei de TVA în sistemul VIES al Comisiei Europene și păstrează rezultatul. Taxarea inversă se aplică doar clienților cu cod valid.
Codul special de TVA (art. 317)
Dacă nu ești plătitor de TVA, dar prestezi servicii către firme din UE, ai nevoie de un cod special de TVA, numit și cod de TVA intracomunitar. Îl ceri prin formularul 700, din Spațiul Privat Virtual, înainte de prima astfel de factură, indiferent de sumă: la servicii nu există un prag minim.
- Codul are forma RO urmat de CUI-ul tău și apare în VIES, ca să-l poată verifica clientul.
- Nu te face plătitor de TVA: nu adaugi TVA pe facturile către clienți din România și nu deduci TVA de pe cumpărături.
- Îl folosești doar pentru operațiunile cu firme din alte state membre: prestări și achiziții de servicii.
- Pentru clienți din afara UE nu ai nevoie de el.
Declarația 390: ce raportezi în fiecare lună
Pentru fiecare lună în care ai facturat servicii către firme din UE depui declarația recapitulativă 390, până pe 25 a lunii următoare. În ea treci codul de TVA al fiecărui client și valoarea serviciilor. Datele se compară automat cu ce declară clientul în țara lui, așa că diferențele ies la iveală repede. În lunile fără astfel de facturi, D390 nu se depune.
Capcana: abonamentele cumpărate din străinătate
Regula funcționează și invers. Când firma ta cumpără servicii de la un furnizor din străinătate (software, găzduire în cloud, reclame online, un curs), locul prestării este România, pentru că tu ești clientul firmă. Furnizorul îți facturează fără TVA, iar TVA-ul românesc de 21% îl calculezi tu, prin taxare inversă.
- Ca neplătitor de TVA, declari aceste achiziții în decontul special, declarația 301, și plătești TVA-ul la stat până pe 25 a lunii următoare. Pentru serviciile din UE le treci și în D390.
- Nu poți deduce acest TVA, deci pentru tine e un cost în plus.
- Ca plătitor de TVA, TVA-ul se colectează și se deduce în același decont (D300), iar efectul este zero.
Exemplu: ai abonamente de 150 € pe lună la furnizori din străinătate. Ca neplătitor de TVA, datorezi 31,50 € TVA pe lună, adică 378 € pe an, pe care nu le recuperezi. Ca să primești facturile fără TVA din țara furnizorului, dă-i datele firmei și codul special de TVA, nu datele tale personale.
Clienți din străinătate și plafonul de TVA
Din 1 septembrie 2025, operațiunile cu locul prestării în străinătate nu mai intră în cifra de afaceri pentru plafonul de 395.000 lei. La 60 €/oră facturezi 555.096 lei pe an. Dacă doar 20% vin de la clienți din România, în plafon intră 111.019 lei, așa că rămâi sub plafon și nu devii plătitor de TVA.
Dacă toți clienții sunt firme din străinătate, nu devii plătitor de TVA prin depășirea plafonului, oricât ai factura. Rămân însă codul special de TVA pentru clienții din UE, D390 și D301 pentru ce cumperi din străinătate.
Pe scurt: lista de verificare
- Ai cod special de TVA înainte de prima factură către o firmă din UE.
- Verifici în VIES codul de TVA al fiecărui client din UE.
- Pe facturile către firme din UE scrii „taxare inversă” și codul de TVA al clientului.
- Depui D390 în lunile cu servicii prestate sau cumpărate din UE.
- Declari în D301 serviciile cumpărate din străinătate și plătești TVA-ul aferent, dacă nu ești plătitor de TVA.
- Urmărești separat cifra de afaceri cu clienți din România, pentru plafonul de 395.000 lei.
Întrebări frecvente
- Clientul din UE nu are cod de TVA valid. Ce fac? Taxarea inversă nu se mai aplică automat, iar regimul facturii se poate schimba. Discută situația cu contabilul înainte să emiți factura.
- Codul special de TVA mă obligă să depun decontul 300? Nu. Decontul 300 îl depun doar plătitorii de TVA. Cu codul special depui D390 și, după caz, D301.
- Se aplică aceleași reguli la PFA? Da. Regulile de TVA privesc persoana impozabilă, indiferent dacă lucrezi prin SRL sau prin PFA.
- Trebuie să trec facturile externe în e-Factura? Obligația e-Factura privește în principal facturile între firme stabilite în România. Pentru clienții din străinătate, verifică cu contabilul regulile de raportare din anul curent.
Notă: Acest ghid descrie regulile generale pentru servicii obișnuite, la un curs de referință de 5,05 lei/€. Unele servicii (legate de imobile, transport, evenimente, servicii electronice către persoane fizice) au reguli speciale privind locul prestării.
Notă: Toate cifrele din acest articol sunt calculate cu același motor ca și calculatorul de pe prima pagină, cu regulile fiscale din 2026. Poți reface orice scenariu cu propriile tale cifre în calculator.